urbanoid

2007-05-02T06:11:00.000-07:00

post scufundat. bil-di-bic.

2007-01-31T08:49:00.000-08:00

2007-01-31T08:40:00.000-08:00

2006-12-12T14:45:00.000-08:00

poza asta mi aduce aminte de un banc. cica un domn iese in parc la agatat. nu sta mult pe ganduri si intra in vorba cu o domnisoara. din vorba in vorba, o duce acasa, o dezbraca, o priveste atent si banuitor o intreba cati ani are. fata, onesta, ii raspunde: "13." speriat, el ii cere sa se imbrace si sa plece. smiorcaidu'se incurcata printre haine, fatuca il intreaba: "dar de ce ma goniti domnule, sunteti cumva superstitios?"

2006-12-11T07:18:00.000-08:00

ma numesc patrick murray-nellis, rezident milwaukee, wisconsin.
as fi putut umbla hai hui pe strazile dublinului lui joyce, dar in schimb mi a fost dat sa hoinaresc pe strazile unui catun uitat de dumnezeu, unde nu auzi boaba de irlandeza.
toti irlandezii pe care ii cunosc fie au murit, fie au plecat. ceea ce i tot aia, spunea bunica mea.
sunt un vagabond. acum 100 de ani as fi fost unul din personajele preferate ale lui mark twain, si frate de cruce cu huckleberry finn, dar sclavia a fost abolita iar slujba de duminica e cea mai oribila chestie care i se poate intampla unui tinar cu stomacul lipit de foame.
sa auda zeci de rugaciunile pentru hrana noastra cea de toate zilele, din partea unor domni ghiftuiti.

cel mai mult mi a placut de oliver twist, si asta din pricina palariei, dar si aici am dat gres in cele din urma, zice'se din pricina accentului. bloody englishmen.

am mai incercat sa fiu 'singur pe lume', dar in milwaukee, wisconsin, nu exista caini singuri pe lume. toti sunt in adaposturi. am mai fost implicat in niste povestioare nordice, dar frigul, cadourile urite si carnea de gasca nu mi sunt pe plac.

oriunde te ai uita, in lumea reala sau in cea a povestilor, gasesti putine sau nepotrivite locuri.

acum ma pregates sa joc ceva cu totul nou. inca nu stiu ce. am primit niste bani de buzunar si un tichet de tren dus catre acest catun numit paradise city. mai multe nu stiu. sunt de 15 minute in gara si nimeni nu a venit sa ma intampine. nici un suflet, nici un om.

2006-12-08T04:13:00.000-08:00

ridic pisica aruncata de novocaine si de le petite comuniste in curtea mea. o azvarl intr-o curte noua. o curte in care stau eu si scriu mii si mii de povestioare scurte.

un fel de haiku in proza.

sa incepem.

pe messenger, el era moody_allen. ea survola fibra optica deghizata in smooth_operator. el lucra la un birou de consultanta, ea la o companie de telefonie. amandoi in acelasi sediu impersonal si imbracat in sticla transparenta. el adora sa se dea cu liftul ultra rapid de la ultimul etaj. ea adora sa fie admirata. amandoi cautau pretexte. el sa coboare cu liftul, ea sa atraga atentia barbatilor din liftul ttransparent. intr-o dimineata somnoroasa de simbata, s'au surprins reciproc in dreptul etajului 8. cladirea pustie a plins pe infundate. o drama tocmai se prelingea ultra rapid pe lucarnele din sticla.
luni, dis de dimineata, moody allen a incercat sa foloseasca liftul dar nu a reusit sa treaca de etajul 7. plictisit, seful biroului de consultanta l'a concediat dupa ce a incercat o ora sa'l convinga sa apese pe butonul nr. 15, buton la care il astepta un client important.
distrus de intamplare, moody_allen nu a mai folosit niciodata liftul si dintr'un sedentar a devenit un voinic cu o forma fizica de invidiat.
in aceeasi dimineata, smooth_operator a tipat ingrozita cand a suprins in reflexia ferestrei de messenger un alpinist utilitar. ulterior, pe canapeaua psihologului companiei de telefonie a declarat ca este mult prea expusa si ca ii trebuie un loc de munca in subteran.

de atunci, cei doi se cauta discret pe messenger.

p.s. dedic acest haiku in proza domnului woody allen, cel care mi zvanta tamplele in metrou, dupa o zi nasoala de cacat.

acum hai, rupeti randurile.

2006-12-04T01:21:00.000-08:00

buna ziuaaa...intre timp am implinit 26 de ani. :) cu la multi ani, cu un fel de party la munte (piratii din caraibe si stapanul inelelor mi au cam stricat serile de vineri si simbata), cu niste cadouri misto, etc, etc, speram unii dintre noi, o repetitie pentru marele trip west tirolez din bucla decembrie - ianuarie.
despre 26 de ani cineva spunea ca e o varsta indefinita, lipsita de repere clare (sau asociative) cum sunt de ex 25 de ani sau 30 de ani.
fara a fi o virsta impara, 26 de ani imi pare impara si greu de localizat pe harta personala. totusi nu ma pot abtine sa nu ma uit in perspectiva la cei 27 de ani still to come.
singurul adevar din toata povestea asta este doar numarul anilor. sigur, ma simt un om responsabil, stiu ca peste un an va trebui sa am automobil (in paralel, dezvolt o fobie legata de automobil, avand ca rationament situatia teribila de pe strazile bucurestiului), stiu ca este virsta la care trebuie sa mergi la restaurant cu portofelul relaxat, stiu ca tre sa judec mai rar si mai bine, stiu ca respir intr-unul dintre cele mai imputite orase din lume, etc, etc.

dar, vorba unei prietene, fuck darwin, let's dance!
ma simt sub 25 de ani.

astazi, o colega a varsat niste bombonele pe jos. genul bonibon, pentru cine isi mai aminteste. cele peste 20 de pastilute colorate s'au imprastiat peste cenusiul murdar al podelei si iata cit de brusc si cit de neasteptat s'a colorat incaperea. le-am imprastiat ceva mai metodic, asteptand ca lumea sa le calce in picioare si sa le lipeasca de cenusiu.
bineinteles, maine dim vor fi maturate, dar macar pentru o zi, macar pentru ziua de luni, putina culoare.

stiu, toata lumea are ceva cu ziua de luni. cred ca e o moda. everybody loves to fuck on sundays! adica toata lumea iubeste sa si'o traga in zilele cu soare :)

2006-11-20T02:00:00.000-08:00

Vestea n'a fost propriu zis o veste. A fost mai degraba o unda de soc ce a lovit planeta, orb, fara discriminare, de la un pol la celalalt.
Un val de emotie i'a scuturat pe toti locuitorii. Cozi imense atarnau ca niste limbi la chioscurile de ziare. Oameni infometati de informatii, abrutizati de asteptare, delirau intre doua buletine de stiri. Reporterii cadeau din picioare, ucisi de oboseala, dar fabricantii de televizoare nu mai stiau cum sa multumeasca divinitatii pentru aceasta pleasca. Deja sufocate, orasele se vedeau slutite de sutele de mii de kilometri de cablu. Acum toata lumea era conectata de la eschimos la broker.
Omenirea se indrepta fara teama catre cea mai mare revelatie din istoria ei. Granitele fusesera inlaturate, curentele religioase isi recunoscusera public incompetenta, iar guvernele renuntasera la orice forma de manipulare a opiniei publice. Stadioanele vuiau, asaltate de multimi ce aclamau frenetic orice informatie scursa pe ecranele uriase.
Nimic din ceea ce fusese odata normal nu se mai pastra in acele zile.

2006-11-06T08:02:00.000-08:00

nu mai stiu pe care blog citeam ca arta subterana este un raspuns, o reactie la arta oficiala. azi rasfoiam portofoliul unui fotograf japonez, cand am dat peste poza asta. mi a clarificat un lucru, si anume, ca cele doua extreme, comunismul est european si si democratia nord americana expun cu aceeasi masura. doar metoda de exprimare este alta. a ti permite prea mult in numele libertatii este sinonim cu a ti permite prea putin in numele oprimarii.
dar sa trecem peste.
altfel, fotograful merita toata atentia dvs. iar despre arta mai vorbim noi.

www.hiroshiwatanabe.com

2006-11-01T07:08:00.000-08:00

2006-10-31T01:24:00.000-08:00

vreau sa continui. am o 'tema' de scris la birou, dar trebuie sa termin ce'am inceput ieri. relatarea din tirg.

senzatia e ametitoare. e ca si cum ai cotrobai intr'un cufar urias. din multime se itesc pentru a se pierde aproape imediat fetzele prietenilor. jocul asta de v'ati ascunselea cu oameni completeaza neastimparul ochilor ce cauta, masoara, evalueza, tresar, se incalzesc printre pleduri, carti, argintarie, jucarii din plastic, piese de masina, masti de gaze, mileuri, soldatei de plumb, ghete scilciate, aspiratoare tip cilindru, spuneti voi ceva, orice si acel ceva se va gasi acolo. e o baie de multime si de obiecte, nu, nu vreau sa intru in nici o simbioza cu ei, nu mi vine sa imbratisez pe nimeni, dar nici nu'i evit, m'as multumi sa ma ridic deasupra lor pe un nor si sa i observ, sa i notez, sa i focalizez. ce sa mai, as vrea sa fiu ca dragonul dragonilor, si sa am foarte multi ochi tatuati pe corp. din cind in cind mai intru intr'o negociere, totusi sunt mult prea putine obiecte care ma intereseaza cu adevarat, imi dau seama, prietenii (4 fete) nu mai prididesc cu aplecatul/ridicatul din sale, 2,6 lei pe 3 mileuri, 5 lei pe un pled lucrat de mina, fotografii, genti, caciuli albe rusesti, eu negociez trei carti si ma gandesc botos, trei carti si trei mici, ce dracu', doar cu atat sa ma aleg dupa o zi de tirg?!
simbata am explorat cu dina micul cartier de case din spatele mitropoliei. inainte ne aventurasem (putin cam ilegal) in interiorul palatului mitropoliei, si pentru citeva secunde, soldatii care se vinturau pe acolo mi'au dat senzatia ca ma aflu intr'una din cartile lui marquez, unde dupa fiecare a treia usa pindeste o noua lovitura de palat. vreau sa coborim in subsol, e o usa deschisa, dar un superior intra in hol sa vorbeasca la telefon. caut sa ne ascundem dupa o grinda verticala, scena atirna suspendata in 2-3 secunde, si instinctul de conservare al dinei ne trage afara sub privirile suspicioase ale gradatului. incercam sa coborim in curtea palatului, observ de sus carcasa unei skoda 120L, ruginita si ruginie si o tesatura de frunze de culoarea merelor golden culcata peste ea. descoperim in schimb alte curti si surprind exact clipa in care tulpina unei frunze se culca, rupta de niste forte evident invizibile.
senzatia de slow motion am retrait'o in tirg, cand, la picioarele mele, un pensionar isi aseza marfa. incet, pentru ca saracia nu are de ce sa iasa repejor in fata. 3 perechi de incaltari vechi, scoase de la naftalina, doua de adult, una de copil. trei abatjoururi de sticla. o "broasca" stricata. doua pungi mizerabile. maini frumoase, ingrijite, puternice, fara a fi noduroase, suple. materie echilibrata. un chip pe care il vad de sus in jos, trasaturi care ma fac sa tresar, nu stiu de ce, ma asteptam la un chip urit, uritit de saracie sau de altceva. e aiurea cum te imping sa gandesti o folie de plastic si 3 vechituri aruncate pe ea. nu stiu daca sunt oameni care ar fi meritat altceva. nu stiu cum au ajuns acolo. iar consideratiile astea sunt ieftine, o judecata fie contra fie pro, nu va servi la nimic. asa ca o sa ma opresc aici.
cu ce m'am ales eu din tirg? cu trei carti, o pereche de ochelari de sudura, o masca de gaze cu filtru cu tot, o bricheta din 1961.
povestea tirgului are o continuare ciudata in tideland, un film despre inocenta copilariei, o istorie scrisa cu cele mai murdare si neasteptate instrumente. o incursiune in lumea gaurilor de iepure in care (ne) traim paradigmele inguste. filmul forteaza toate marginile cunoscute sau nu, fara a fi scabros, desi moartea se leagana pe sezlong de la bun inceput. tot ce este anormal constituie un firesc, asa cum supranaturalul constituie o exceptie intr'o lume banala.
dar ziceam mai devreme ca o judecata fie contra, fie pro, nu va servi la nimic. asa ca ma voi opri aici si ma voi bucura in sinea mea de ultimele zile. wa-ha-ha-ha-ha

2006-10-30T06:01:00.000-08:00

cand colo, ce sa vezi. weekend!!

simbata:

ora 9 dimineata. snopit covorul in bataie. mic dejun in doi. oua zapacite. sandvisuri. lapte. soare sticlos. vint rece strecurat printre haine. bicicleta. slalom printre masini. pet shop. acasa.
mr. rupin. curatat vizuina. aspirat prin casa. spalat rufe. computer. un post de al meu declanseaza panica. nu pot sa l sterg. am uitat parola si userul. intre timp, rezervam 2 bilete de avion pentru roma, ianuarie 2007. plec off line prin soare cu prietena de mina. cotrobaim prin dealul mitropoliei, mincam porumb si gogosi. primim o invitatie la teatru. fugim dintr-un restaurant gol si foarte scump. mincam in 'paradis'. peste, chiftelute de vita, zeama de linte, legume, ayran. lenea e cucoana mare. in seara asta o onoram si nu mai iesim din casa.

duminica:

ora 8.30. mic dejun pe fuga. imbracaminte ceva mai groasa. plecam la tirg. calatorim cu metroul pina la capatul lumii. republica. las sapca amanet la izvor. pe moment. trecem doi pe un abonament. la capatul lumii ne asteapta fabrica de vopseluri industriale izocolor. text vopsit. pe gard afli ce poti sa vospesti cu izocolor: obiecte de uz caznic, nave. ha-ha-ha-ha. intram in tirg. un mic omagiu adus ochilor albastri ai corinei de un vinzator de ceramice. eu devorez trei mici cu mustar si paine. birt original. ne strecuram printre tarabe. printre folii de plastic peste care sunt asezate to felu'. senzatia e ametitoare.

2006-10-26T04:33:00.000-07:00

imi lipseste ceva. imi lipseste ceva mai mult. iar blogul asta nu e bun de nimic. nu face nici cit o amarita de aspirina. incep sa ma transform intr-un antisocial paranoic. nu mi'am vazut familia de luni de zile, pe mama am intalnit'o o singura data intamplator pe strada. cu prietenii ma vad tot mai rar. pur si simplu nu am chef de ei. e absolut impudic sa scriu asta pe un blog - "stiti, dracii mei prieteni, mi s'a taiat de voi, cine dracu sunteti voi?". maruntisuri d'astea. uneori ma trezesc ca umblu prin soare intrebandu'ma ce ar trebui sa fac in legatura cu mine. intrebandu'ma de ce sunt asa mare si de ce vrea lumea (atat de mult) de la mine. si de cer atat de mult de la lume. sunt nesigur in raspunsuri. sunt extrem in manifestari. sunt o piaza rea pentru altii. sunt dominat de contraste, scepticism, de impulsuri, sunt pe marginea echilibrului. nu stiu cine dracu cotrobaie prin mine si mai important, de ce. ceea ce stiu ca trebuie sa fac, peste o ora se transforma in ceea ce stiu ca nu trebuie sa fac. si la loc comanda. alte dati luam firul in mina si mergeam pina la capatul lui. aflam. acum sunt prea multe fire. furia se izbeste (inca) de parapetii bunului simt pe care il rog sa nu ma paraseasca. mi'am convins 2 amici ca vreau sa scriu, ca mi lipseste scrisul. imi lipseste, dar nu e numai asta. derulez pe sarcina negativa. bre, in zilele astea v'as musca de git, daca n'as infunda puscaria. nu mi place de voi, asa cum nu mi place nici de mine. si nu i nimic rau in asta. probabil ar fi doar o crima trecuta la capitolul 'inexplicabil'.

2006-10-25T05:43:00.000-07:00

ce kkt, nu pot sa scriu. deschid pagina asta, si in general ma holbez la ea ca un bou cu ochii albastrii. pur si simplu nu am chef, si invidiez cheful altora care tin scrisu' sus. am un amic bun, scriitor, care de cite ori ma prinde imi cere sa scriu. nu de mult, am stat de vorba despre subiectele care traverseaza paginile noastre. la un moment dat imi spune ca a imprumutat o idee de la mine si ca a transformat'o intr'una din cele mai bune nuvele ale lui.
m'am bucurat. dar tot nu mi'a venit cheful. se vede, nu?

2006-10-19T01:20:00.000-07:00

2006-10-18T03:07:00.000-07:00

marti, cele trei ceasuri rele au fost impartite in felul urmator:
105 minute s'au consumat in intervalul 21.45 - 23. 30, pe ghencea, unde real a dat cu steaua de gazon si conform basmului, a facut'o galactic, paraliticii lui oli incheind meciul inglodati in rusine pina in/la git.
45 de minute s'au consumat la frizerie, unde o doamna decenta m'a tuns cum altfel decit decent. singurul lucru cu adevarat decent a fost pretul: 12 lei noi. in rest, in urmatoarele saptamani, voi fi o aparitie mai mult decit indecenta.
cele 30 de minute ramase le pot distribui lejer in diferitele momente ale zilei. sau le pot darui altor oameni, bunaoara iubitei mele, care a realizat niste reportaje sociale spontane la secretariat si la cantina facultatii cu bila deasupra.
singura bila alba a zilei a fost debutul meu in presa scrisa centrala cu un subiect in picioarele goale: cesaria evora. cronica unui concert "din care am scos ceva emotionant" ca sa mi citez aceeasi iubita. maine o sa va dau linkul. da'va's link, wa ha ha ha.
si acum niste versuri din ada milea:
'"e un curcubeu de gaze peste oras/nu mai respira nici un fluturas
combinatul cel gingas a facut din fiecare un ingeras/populatia plutitoare nu se mai gandeste la mincare/toata lumea e fericita, multumita, adormita"

de ce ada milea, de ce acum? acum cativa ani publicam primele mele articole. si ascultam ada milea. :) de unele lucruri e bine sa ti aduci aminte. (mare filozofie)

p.s. eu prin lentila silviei, vara trecuta pe motoare. linga mine, cealalta zina, sandra. (nu, nu mi'e dor de vara, toamna asta e prea bestiala, mi'e dor de duminica. intotdeauna duminica se intampla chestii misto)

2006-10-13T02:59:00.000-07:00

4 fragmente din revista "idei in dialog", numarul 10, oct 2006

Comunismul pe intelesul studentilor. Un studiu de pedagogie politica

Indiferent cand plasam inceputurile institutionale ale comunismului romanesc, generatiile tinere care intra in anii 2000-2006 pe bancile facultatilor nu reusesc sa inteleaga cauzele transformarilor Romaniei, dintr-o monarhie puternica si prospera, cu ample perioade democratice, intr-un stat socialist totalitar, autocentrist si totalitar. Mai mult, durata prelungita de viata a sistemului (aproape o jumatate de secol) le apare ca anormala si nejustificata. Daca studentii accepta deznodamantul militar al celui de'al doilea razboi mondial ca inevitabil, ei nu'si pot explica finalul politic al acestuia si maniera prin care o populatie de 20 de milioane de locuitori a fost transformata in practicanta consecventa si aparent obedienta a comunismului."

Urbanismul comunitar. Cazul Byker Wall

Exista o legatura intima intre sistemele politice si modul in care urbanismul se reprezinta. Aceasta este o observatie intrucitva banala, insa plecand de la ea am ajuns sa inteleg urbanismul ca pe o scala gradata, unde, deplasand indexul spre stinga, voi gasi forme tot mai barbare si mai brutale de proiectare urbana. Daca totalitarismul politic isi are corespondentul in ceea ce eu numesc 'urbanismul paternalist' si liberalismul in 'urbanismul minimalist', atunci distanta dintre cele doua este populata de o colectie de urbanisme ce imprumuta diferite nuante de la capetele de segment. In aceasta zona, dispusa imaginar pe o axa, se afla si 'urbanismul comunitar'.

Kitsch-ul: o alta fata a postmodernitatii

De ce aceasta incursiune? Pentru ca, in tranzitia Lumii prin post - modernitat, si in Romania tranzitiei de la cultura de clasa la cultura de masa, in matricele aceleiasi postmodernitati, zilnic suntem nevoiti sa lecturam in consumul de spatiu urban o crescinda, omniprezenta, nelinistitoare si pe cale de a se osifica poluare vizuala, ale carei resorturi trebuie intelese limpede petnru a putea constientiza pericolul sumelor de erori ce se comit extrem de usor in mediul antropomorfizat, generand kitsch, cu efecte negative privind sanatatea estetica (si nu numai) a individului in ipostaza comunitara, ce se vindeca sau corecteaza atat de greu.

1391 - 2006: Istoria Ratiunii de la Manuel la Benedict

Prin doua intrari separate si departate ale istoriei, Imparatul Manuel si Papa Benedict prviesc catre aceeasi formula de agregare tensionata a culturilo: comparatia antagonica si conflictul a doua lumi in contact: Crestinismul si Islamul. Imediat dupa Conferinta de la Regensburg au izbucnit, evident, violente de rigoare. Mesajul: daca nu incetati sa ne acuzati de violenta, va ardem bisericile si va omorim preotii.

revista costa 3 lei, o gasiti pe la chioscuri, provoaca batai de cap si, poate, noi perspective.
nu v'ati saturat de cata 'Libertate" serviti prin ratebeuri, metrorexuri si asa mai departe?

2006-10-11T07:33:00.000-07:00

hai sa vedem ce'am mai facut in ultima vreme.
spalatu' pe creier la birou continua. da' pina si eu m'am plictisit de subiectul asta, asa ca vom merge mai departe.

m'am capatuit cu o sinsila. un baietel, martorii spun ca este 70% soarec si 30% veveritoi. prietena mea spune ca eu sunt 100% soarec. inseamna ca o sa ma inteleg de minune cu mr. rupin- asta'i numele hibridului cu 2 picioare mai late, si alte doua mai scurte. hazliu, nu'i asa?
o veste buna, ba chiar foarte buna, acum pe mail, in timp ce scriu. concert silent strike. si asa nu stiam ce poza sa pun in capul acestui post. pe baiatul asta il stiu de vreun an si. iata ce am scris dupa ce l'am ascultat prima data:

SILENT STRIKE - This state-of-the-art music system has been designed for uninhibited, ultra mobile use with an effective temperature range of -20° to 70° F. This high performance system is ideal for all-weather musical operations where protection from the elements and quiet is peripheral. Sharing the same great performance features you have come to expect, the SILENT STRIKE outer layer has the added value of extremely high audible detection.

all - weather musical operations goes on with www.tmbase.ro

mergem mai departe in plasa zilelelor. odata cu vestea asta, talerul vestilor bune se ridica, improscand cu optimism in stinga si'n dreapta. a treia zi cu soare a saptamanii. frumos isi mai ridica octombrie fustele la noi.
hai sa nu o mai lungim. recunosc, ma obsedeaza o chestie. inventarierea intamplarilor/fenomenelor/lucrurilor care mi se intampla. si impartirea lor pe 2 segmente: bune si rele. sunt curios care'i media. care'i ziua cea mai buna, care'i ziua cea mai proasta. tot felu' de curiozitati de rozatoare-sociolog. am luat'o razna.

dar gata. au revoir!

2006-10-06T04:49:00.000-07:00

i

mi s'a dat spre completare un joc/trivia/research, dracu stie ce'o fi. ganditi'va si voi la raspunsuri.

3 locuri care im plac din bucuresti

aleile/intrarile care se termina in zidul/curtea vreunei case. linistea de acolo. impresia de alta lume. arhitectura. patina.
peisajele marginase. industriale. saracacioase. peste care se aduna lumina soarelui ca o consolare.
fabricile/interioarele/casele parasite. beton si iarba. mocirla. urme de oameni. mirosuri. mii de alte pagini de senzatii

3 locuri care nu mi plac in bucuresti

bulevardul magheru. ar trebui impuscat in gura.
mall-urile. \/\/\/\/\/\/\/----------------
terenul viran din spatele statiei de metrou politehnica. irespirabil. neidentificabil. un abces planetar.

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii

la 'cina', primavara - toamna
la fest' 39, se anunta cald si bine pentru perioada noiembrie - febr .
caru' cu bere + chocolat (una linga cealalta, nu se exclud, dimpotriva)

3 lucruri pe care un occidental nu le'ar intelege in Bucuresti

absenta spatiilor menajere pentru hartie si plastice
de ce oamenii se transforma in brute-la-volan si atleti-la-trecerea-de-pietoni
dezinteresul autoritatilor pentru reabilitarea arhitecturii urbane

cel mai de fitze cartier/perimetru:

dorobanti - aviatorilor. let me drop the bomb, please!!!

cel mai urit cartier/perimetru

giurgiului/p-ta progresul (hahaha)

2006-10-03T03:08:00.000-07:00

mai devreme am scris citeva randuri despre cele doua carti pe care le citesc in paralel. dar imediat mi'am dat seama ca n'am chef sa povestesc despre ele, desi subiectul lor comun - nemurirea - prezinta aspecte.
am primit niste poze de la o prietena care a umblat hai hui vreo 3 saptamani prin europa. una dintre poze o infatisa zambalind linga un soldat aflat de garda. scena e clasica, povestea ar putea fi alta: scurte memorii de garda - un soldat (obligat sa si tina gura patru ore pe zi), este confesional, amintire, etc sau orice altceva pentru tot felu' de oameni. si de aici, va las imaginatia sa zburde, puneti'va alde voi in locul soldatului si construiti scene. daca aveti chef, of course. eu am citeva in cap, dar sper sa le scriu, nu sa vi le dau asa, in brut.
mai departe, vreau sa dezvolt post'ul anterior. directia nu e rea, intriga e buna, sa vedem ce fel de chef avem.
anyway, o perioada efervescenta. idei. toamna. colori. altceva??

2006-09-29T02:29:00.000-07:00

her: anybody seen my better half? (desperate)
me: i saw it! (kind)
me: it went that way!
her: where? (anxious)
her: what way?
me: look, look! there, there!
her: can't see it! (dissapointed)
her: she's hiding ... fucking bitchy half on mine
me: i can see that! (laughin')
her: kill the bitch (furios)
her: i want it no more
me: you evil! (ironic)
me: if i will find it, i will trade her (jewish)
me: althoug nobody is interested in better halfs
me: "hello! would you like to buy my friend's better half?
me: "i sell human spare parts! fresh better halfs now in store! (happy)

we end our radio live theatre with the inquiry of the day
"who wants a big black sock"?

for hints,
surf to
http://www.youtube.com/watch?v=it68iNcB2YA

2006-09-19T05:16:00.000-07:00

frumos pretext, asta cu orasu.' ma refer la ce scrie acolo sub poza mea. un scurt bla-bla despre ce o sa fac eu si ce o sa dreg prin curtile acestui oras.
nu mint, ma obsedeaza orasul. ca sa zic asa, e o tema constanta, recurenta, recrudescenta si irecuperabila in incursiunile mele literare si nu numai.
uneori ma trezesc in pline reflexe sociologice. bunaoara, de ce n'as sta de vorba cu gardienii publici din garniturile de metrou? sa'i intreb la ce dracu' se gandesc ei cat e ziua de lunga. ca de vorbit, nu prea vorbesc cu nimeni. e adevarat, in metrou nu prea sta nimeni la taclale, cu exceptia colegilor de birou. dar nici atunci nu'i clar, e o optiune personala.
alteori imi vine sa iau la cotrobait toate casele/hrubele abandonate din bucuresti. cu lanterna, manusi, tot tacamul. si apoi sa scriu o mini monografie despre ele. cu poza, strada, numar, etc
ba chiar am inceput cateva povestiri. intr'una, un spalator de geamuri colinda orasul si scrie despre geamurile pe care le spala. intr'alta, locuitorii unui mic cartier se ridica la cer.
vad orasul ca pe un corp, iar oamenii ca pe un fluid. strazile, ratb'ul, pasajele, nimic altceva decat conductele de transport.
cladirile?
despre astea, data viitoare

2006-09-18T07:14:00.000-07:00

mi s'a facut chef de blog. uite asa, m'a muscat din senin. ca si cum te musca cineva de lobul urechii sau de o fesa dezvelita. ah, ce bine e!
ati inteles bine, mi s'a facut pofta de scris. si pofta asta e ca pofta de femeie. cand dai cu ochii de ea, lihnit ca un urs, primavara, si o vezi acolo in carne si oase, nu mai stii de unde s'o apuci, ce sa'i desfaci mai intai, unde sa ti plimbi limba, degetele, obrajii.
cam asa si cu scrisu'. salivez, dragilor. ma gandeam azi in statie asa stupid, ce caldut, ce simplu ar fi sa tin un jurnal in care sa scriu niste chestii banale. sa scriu despre ce mananc, de exemplu. n'ar interesa pe nimeni, si nu mi'ar da nici mie mari batai de cap. ar fi asa, ca o laba zilnica discreta si nedezmatata.
sincer, cam asta e ocupatia mea. in loc sa calaresc zilnic pe coapsele marilor idei (care or mai fi alea?!), bajbai bezmetic printre speech'uri de promotii, headline'uri de campanie si brief'uri cu iz asa zis creativ. in compania micilor idei.
jurnalul existentei mele e un jurnal arid ca o portocala uscata. scriu, iata. scriu mai mult decat un tocilar in pragul capacitatii. si uneori adun bani, cum uneori aduna si el note bune.
pai sa fiu multumit ziceti, nu?
sa nu mai bocesc atata in poala neimplinirilor spirituale si sa mi vad dracu' de retetele mele banale.
si mai am o teama. cine dracu mai are nevoie de scriitori, cand sunt pe toate drumurile? nu'i mai bine sa faci bani decat literatura proasta??

2006-09-06T05:40:00.000-07:00

recover post. degeaba. nu pot sa recuperez zilele in care n'am scris tot. si macar daca ar fi numai asta.

2006-08-21T08:03:00.000-07:00

as minti daca as spune ca sunt obosit. n'am motive, doar am umblat hai hui in 9 din ultimele 16 zile.
cum aminteam si mai jos, in celelalte posturi, am avut parte de bine si foarte bine. ceea ce, ganditi'va umpic, 9 zile consecutive de on going happiness (or something very close to) nu'i deloc putin lucru. ah, ce mi plac alaturarile astea precum 'deloc' la 'putin si deraierea de la ideea initiala. revenind, bine si foarte bine, adverbe de mood declinate in 9 zile de vacanta. ramasesem undeva la varna, sau trecusem de ea, ah da, eram in camera, ne pregateam pentru masina pe care aveam s'o inchiriem a doua zi.
a doua zi, un mic nor de panica. nu stiu ce furtuna zglobie a maturat cu un aer febril toata coasta bulgariei, iar rent-erul a ramas undeva blocat pe soseaua varna (da, iar) - balchik. ganduri la fel de febrile, unde sa mergem oare, spre kaliakra sau spre albena. adica sa mergem spre furtuna sau sa fugim de ea? punem receptionera sa sune in albena sa afle. o da din bulgareste in colt, dar n'o las din mina pana nu varsa tot soarele din albena peste noi. mai trag o poza, o mai trag pe dina de mineca, 'ia uite, parca s'au mai sters norii incolo'
ne adapostim in hotel, si ne holbam la perdeaua de ploaie. ploaie de vara, ca o idila ravasitoare intre cer si pamant. adorata ploaie a copilariei.
se duce, ea mai departe spre capul kaliakra, noi spre cea mai ramas in urma ei. din fericire, albena e o statiune solida. iar turistii nu se inghesuie pe nisipul inca ud. nu e soare, dar nici frig. in schimb, valurile tropaie deasupra noastra. noi si cativa altii, ne zbenguim bezmetic la picioarele lor. imi invat pinguinul sa se lase pe val. plecam cand soarele incepe sa mine mase mari de turisti spre plaja. o cotim spre kaliakra.

as minti daca as spune ca sunt obosit. n'am motive, doar am umblat hai hui in 9 din ultimele 16 zile. dar ceva tot am. nu e oboseala, e frustrare. si vine taios din mai multe parti. dar mai vorbim despre asta. abia acum as incepe sa mint.

2006-08-18T02:14:00.000-07:00

in acelasi golf ii vom intalni peste cateva zile pe anghel si ghergana, el 26, super intendent pe vas, si ea 24, tourists entertainer pe una din salupele tatalui. amandoi casatoriti de curand, amandoi din varna. poate cea mai abundenta discutie pe care am avut'o in ultima vreme. e minunat sa cunosti oameni noi, e minunat sa descoperi si sa fii descoperit fara nici un fel de prejudecati, e minunat sa transformi o dupa amiaza frumoasa de august intr'una perfecta.
dar pina la intalnirea cu ei au mai fost alte 2-3 zile pe care le'am umplut asa cum ne'am priceput. o calatorie la varna (cu microbuzul), in care am impartit bancheta din spate cu un norvegian si un bulgar student in state. amandoi foarte preocupati de politica mondiala. amandoi plicticosi.
ne'am despartit de ei inainte de a intra toti in acelasi pasaj. si aici are loc un fenomen pe care l'am mai intalnit. niste oameni care se cunosc de 30 de minute decid sa se separe. fiecare cu treaba lui. intamplator, mai parcurg impreuna 50 de metri, in cazul nostru pasajul. brusc, toate discutiile anterioare se evapora, aerul a redevenit strain. in cazul asta, strangerile de mina si zimbetele de despartire au fost simple si necesare politeturi.
in varna, ne spalam de pacate (pe cit posibil) in cea mai mare catedrala din regiune. habr n'am cum se numeste. la intrare in catedrala, o tinara vinde tot felul de insigne: lenin, secera si ciocanul, etc la preturi ultracapitaliste. ne refugiem in catedrala, unde un domn agitat ne trage de mineca dreapta si aproape ne impune sa donam ceva pentru biserica. il evit pe moment, si cele cateva intrebari i le arunc preotului din stanga intrarii.
parasim in cele din urma adapostul ridicat in numele Domnului.
luam cu asalt centrul comercial al varnei. noua religie - shoppingul - are mult mai multi adepti. cu sufletul curat, ne ingrijim de trupuri. se pare ca sa'ti cureti sufletul costa din ce in ce mai putin. asta'i foarte bine, zic eu.
zigzagam in nestire. tin cu dintii de faldul cabinei de schimb, asteptand'o pe dina sa vina cu vraful de bluze si pantaloni la probat. o ajut sa si prinda niste pantaloni foarte chic, o combinatie de sfori, culori si forme ce impreuna aduc cu un fel de salvari scurti. geniali.
nu ne permitem sa exploram prea mult, pentru ca nu stim exact la ce ora avem microbuzul de intoarcere. asa ca dupa o pauza de merdenele si un raid la minut prin port, ne indreptam catre autogara. bulevardul, unul ca oricare altul din romania. autogara la fel. imi vine sa fac poze la oameni. cei care asteapta in autogari, stratul social de sub flori ca sa zic asa, sunt fascinanti. diformi, prost hraniti, modesti daca nu cumva chiar saraci. fara nici o lumina in ochi. unitate in diversitate. vinzatoarele de la ghiseu sunt si ele din acelasi film. abulice, cu ticuri, vorbind doar limba locala. dina o banuie pe una din ele ca se masturbeaza pe sub ghiseu. adevarul ca mina nu i se vede, iar din cand in cand isi da ochii peste cap. dracu mai stie..
ziua a fost mai lunga decit am crezut atunci. seara ne'a gasit in balchik, la piscina, in port, la o sticla de vin. la despachetat cumparaturi si dansat in jurul lor. uneori cred ca dinei o sa'i creasca o coada de paunita. si uneori parca are de ce.
luni mergem mai departe spre weekend.

2006-08-17T01:15:00.000-07:00

la dracu', n'am nici un chef sa scriu. da' trebuie. da, trebuie pentru ca asa vreau eu. daca unii trebuie sa se trezeasca in fiecare zi pentru o activitate pe care nu o suporta, daca eu fac uneori lucruri care nu trebuie facute, atunci tot eu trebuie sa trec peste o stare de spirit timpa, pentru a redescoperi o pasiune, poate singura care va circula totdeauna prin venele mele. si de aceea, nici eu nu trebuie sa o trag pe dreapta. nu atit de devreme.
pentru a'mi stimula mintea, voi recurge la un mic truc. voi amesteca fragmente din ce'am scris aseara cu fapte reale si mai putine reale intamplate in ultimele 10 zile de vacanta.

mintea mi'e la fel de alba ca si hartia. dansez in nestire pe banchiza lui fat boy slim. ideile au consistenta in mintea mea, dar pe hartie prind greu, ca si cum hirtia ar fi o suprafata plina de asperitati, hirtoape. planuri inclinate brutal si total nepotrivite cu forma ideilor, indiferent de contintul lor. din fericire, sub talpi am nisip. din pacate, imi lipseste naturaletea, viteza de reactie. incerc sa comunic din nou cu mine. am iesit prea mult la suprafata, ce naiba caut eu la mal?
si totusi nu ne putem opri din dans. urlam la rastimpuri. simt cum ni se scurge mizeria vietii de adult de pe crestet pe umeri, pe tors, si asa mai departe, pentru a forma o baltoaca pe care o calcam in picioare. suntem noi. noi-nouti. ca si soseaua pe care gonim spre balcic. miroase a fin proaspat, adunat claie peste gramada. mi'ar placea sa dorm acolo, la marginea drumului.
bem o sticla de vin cu creveti si timp de patru zile exploram gradina botanica, palatul reginei maria, terasele cu orchestre live, imaginam probe olimpice pentru batraneii care populeaza statiunea (ultimul sprint, 100 de metri cirje, aruncatul cu proteza), mincam peste pina la epuizare, cernokop, rechin, pastrav, inchiriem o masina pentru 4 zile si nu ma mai satur de modestul port pe care il vad in fiecare dimineata pe geam.
cu masina plecam spre kaliakra, ne strambam la falezaabrupta si foarte frumos colorata, soarele isi face autostrada spre noi. ne indreptam apoi spre rusalka, unde nu puteam intra decat in schimbul unei taxe all inclusive. nu'i nimic, nu ne lasati in dreapta, cotrobaim in stinga. rusalka din stinga este un mic "sat" de bungalouri, cu exces de vegetatie si tresariri de beton pe dedesubt. coborim in golfulete minuscule, pustii. aproape ca nu stii cum sa te porti.
ne ducem apoi la bulgarevo, dupa kavarna, si de data asta luam dreapta, pentru a plonja intr'un mic golf, dulboka, unde cresc in mod organizat midii. le devoram frenetic, cu ochii larg deschisi.

2006-08-04T06:27:00.000-07:00

am descoperit o 'noua' jucarie - http://del.icio.us/, un spatiu virtual in care iti poti aranja biblioteca ta personala. a ta si altora, daca vreti. e simplu.
iei linku, ii dai copy/paste, bagi o descriere, niste cuvinte cheie si iata'le. sunt atat de netuziasmat ca nu prea mai imi ies cuvintele pe degete. si ma preseaza timpul, cel de care vorbeam ieri, cu fatboy slim, cu pinguini, cu balcic.
dar stai, zice poetu', macar esentialul. de data asta, ordonat ma-te-ma-tic!

multumesc cip pentru pontul cu biblioteca - cip isi sterge linkurile de praf aici: http://del.icio.us/ciprian.banica
multumesc silvia g. aka fluffy rabbits aka watson pentru nasu' de explorer :D http://littlefluffyrabbits.blogspot.com/ - ca sa vedeti de ce zic asta!
vizitati'ma aici: http://del.icio.us/doricles . mergeti pe cuvinte cheie precum inspiration.
si poza cu pinguinul care va fi biletul nostru spre balchik cu 'ia'ma nene'

vacanta, venim!

2006-08-03T01:45:00.000-07:00

un rezumat tembel al disparitiei mele de pe planeta blogger. stiu, nu citeste nimeni, pe cine intereseaza ca a mai disparut un idiot de pe planeta pamant, eu ma bucur cand raman mai putini idioti in jur. ar fi o lista lunga cu idiotii astia. n'am timp sa mi fac singe rau scriind despre toti. e de ajuns ca scriu despre unul.

asadar, o voma prelungita timp de 3 saptamani, boala de om mare, ghiftuit cu neajunsuri. fuga prin porumburile patriei dupa motoare iluzorii pe masura unor excursii iluzorii. o oboseala ce se anunta cronica, strecurata printre oase, pandind vorace in locurile unde se imbina os cu os.

averse de prietenie si 43 de metri patrati de banchiza sub privirile libidinoase ale soarelui. stiu, stiu, o sa ne'o topesti intr'o zi, ai mai multa rabdare si mai multa forta decat pot avea doi pinguini, dar sper ca pana in dimineata aia sa invatam sa inotam mai repede decat orca ucigasa. de aceea exersam pe cat ne stam in puteri, ridicand mici rotocoale de spuma cu aripioarele noastre alb-negru.

dinspre cetatea de neoane, nici o veste prea tulburatoare. o poza cu spatele facultatii de chimie din panduri. o poza cu spatele la trecut.

a scrie e ca si cum ai intra prin capatul unui tub foarte stramb. e ca o nastere, numai ca in sens invers. greu e pina iti trec umerii. apoi, sub ochii tai de peste electric se deschide un hau amniotic. iar harta ti'o desenezi pe masura ce avansezi.

dar gata.

simbata, cei doi pinguini isi imping banchiza spre ultima playa, unde alte mii de animale, (speram si din stirpea noastra) se vor bitii sub privirea pedanta a lunii.
iar duminica, vom naviga mai departe spre balcic.

2006-07-18T03:29:00.000-07:00

am lasat 4 simburi de caise la uscat. am cumparat o bluza cu 3 fundite care se vor intinde ca niste flori albe pe umerii frumosi ai iubitei mele. am ascultat cel mai funky concert intr'o rezervatie naturala aflata in scobitura marii si a dunarii. am gonit cu soarele in ochi, zigzagand printre masini. am redeschis 'perioada snitelelor'.
dar
am lasat 4 simburi de caise la uscat, cu gand sa'i sparg. am cumparat o bluzita care sper sa fie pe masura umerilor cu pricina. am ascultat cel mai funky concert, in timp ce eram ciuruit de o divizie de elitre cat pumnul. am gonit pe autostrada soarelui, dar mi'a pocnit ceva la burta masinii si am ajuns acasa la trei dimineata. am redeschis 'perioada snitelelor', dar neatent am facut prea putine.

sper sa va placa meniul. apartine unei bucatarii generoase. viata. care n'are nevoie de nici o poza.

2006-07-13T00:02:00.000-07:00

nu m-am ascuns de voi, necititorii mei, ci doar am facut un pas urias de pitic, intre luni, ziua in care nu creste nici macar iarba, si joi, capat de pod al unei saptamani de creier spart de munca, sau mai degraba ar trebui sa vorbesc asa despre vineri?
e foarte placut sa arunci in acest fel cuvintele; sa le prinzi ca pe niste cai salbatici, si apoi sa le dai drumul pe campia fara sfarsit, sau sa spun infinita?! a hartiei, fie ea si virtuala, la adapost de orice scop si ocolit de orice metoda. sa scrii ca si cum din virful degetelor ar curge cuvinte de aur, polei stralucitor peste care gandurile sa alunece nestingherite si nepotolite.
stau aici inghesuit intre zeci de mii de scari de blog (suna bine nu?! mersi silvia), pipaind cu virful degetelor suprafata rugoasa a zilelor, asteptand sa recunosc pielea domnisoarei simbata si zambetul enigmatic al domnului duminica. zglobie, cu soarele in par, domnisoara simbata ne invita pe toti sa ne scuturam de verii ei posaci si lipsiti de imaginatie. conduce brate pe aleile parcurilor, deseneaza zimbete pe chipuri, arunca cu ocheade obraznice incolo si'ncoace.
in opozitie, domnul duminica este ceva mai serios. bantuie strazile destul de singurel, caci oamenii inca mai forfotesc prin paturi, atat dimineata cat si la amiaza tarziu. nu are atat de multi prieteni precum simbata, dar nu le duce lipsa, ii place sa caste gura la orasul pustiu, sa aplece urechea la povesti soptite de vint pe la colturile caselor.
dar gata. joi ma trage de mineca. nu'i cinstit, zice el. asa o fi. maine ne intalnim cu vineri.

2006-07-10T02:10:00.000-07:00

bineinteles ca n'am de gand sa fac un tratat urbano-moloz din blogul asta. probabil ca v'ati dat seama, voi, necititorii mei, ca stantele pe care urmeaza sa reconsider orasul, nu sunt altceva decat forme pe care le voi umple arbitrar, cu experiente din hirdaul personal. dar inainte de a incepe sa vorbesc despre w/e, citez dintr'o colega: 'lunea nu creste nici macar iarba'. a fi luni dupa o somnoroasa si planturoasa duminica, iata ceva in care nu as dori sa ma reincarnez niciodata.
asadar, w/e in onglinda trecut + pre_viitor, poze de ieri, de acum 15-20 de ani din cartierul primilor mei pasi. am mai scris despre asta, dar niciodata dupa o incursiune la locul cu pricina. sos. giurgiului, bl. 58-70, filament periferic al orasului - locul unde am descoperit guma turbo, amestecul perfect dintre urban - rural, trecerile prin gard, coada la lapte la 6 dim, of, chiar nu vreau sa umplu zece pagini cu d'astea, dar la naiba, uneori mi'ar placea la nebunie sa mai incap sub masini, acolo unde ne ascundeam cand jucam de'a'v'ati ascunselea, si in nari simteam mirosul ala demential de iarba amestecat cu carburant. stiti scena aia din '74-75', cand fostul licean bea din tasnitoare? duminica mi'am aplecat capatzana asta mare si ravasita sub cismeaua de acum 20 de ani, si am tras cu setea celor 25 de ani si chiar asa a fost, un trip in trecut, chiar daca creierul meu abuzat de mii de miizerii nu mai stie sa puna stop cadru pe detalii, pe scene, pe senzatii.
creioanele sunt din curtea gradinitzei pe care duminica am gasit'o ingrozitor de mica, neingrijita si ciopirtita de un 'giant fitness' club.
dar cam atat din intruziunea cu trecutul. nu mai am chef de el. e mai amuzant sa fii mare, sa tragi cu intrebari in vazduh, sa afli lucruri pe care n'ai fi vrut sa le afli niciodata, sa mori incet aliniat la plutonul de executie al constiiintei generale, vrei sa traiesti? nu, multumesc!, cel care iti spune, boule, vrei lucruri misto de la viata? ei bine, lumea e un aluat tavalit de maini murdare si perverse, nu mai crezi in nimic, la ce bun, uite, deja totu' se stie, pai atunci la bun sa mai deschid gura, ochii, sufletul vreodata? despre asta e vorba. despre vorbe goale.
hai ca m'am sictirit si inca n'am apucat sa scriu nimic despre oras. abia daca am avut timp sa mi trag sufletul, vorba aia, lunea nici orasul nu se lasa vazut.

2006-07-07T06:02:00.000-07:00

Aici vom discuta despre Bucuresti. Funny- hahaha, dar nu, nu vom vorbi despre mitocani, gropi si mizerie - pentru ca asta exista din plin in fapt, si in numeroase publicatii - ci despre partea mai putin cunoscuta a orasului - asa cum e ea in alt plan de perceptie, in carti sau in fantezia noastra. Bineinteles, e vorba de un vis imposibil. Acela de a 'reconstrui' Bucurestiul folosind stante diferite pentru harti diferite. Exemple? Harta 'pravaliilor' - in rol principal cladiri abandonate sau functionale, vechi de mai bine de 20-30 de ani, si care azi maine vor fi inghitite de antreprenori sau cutremure. Sau harta fabricilor dezafectate. Sau a belle vue-urilor din Bucuresti. Sau a formelor de relief subterane. Deci, dragii mei. E loc de scris, de fantezii, de poze, de idei. Ca sa parafrazez un slogan, hai sa punem orasul in alta lumina. Poate fi precum cea din fotografie.